La televizor, vedetele mor de două ori…

Dacă ești un om integru, cu spirit critic și care înțelege importanța adevăratelor valori ale României, nu poți rămâne impasibil în fața spectacolului macabru pe care îl desfășoară presa din România, odată cu dispariția oamenilor mari din lumea muzicii, a teatrului sau a filmului. Au făcut greșeala de a nu rămâne în anonimat iar acum, aceleași televiziuni care i-au uitat în ultimii ani, care au omis să le mai distribuie filmele, piesele de teatru sau muzica, le taxează mult prea aspru dispariția. Astfel, devenind „vedete”, marile noastre valori mor de două ori.

Sergiu Nicolaescu, spectacolul incinerării unei legende

Cea mai recentă dispariție de pe scena publică românească este aceea a marelui regizor și actor Sergiu Nicolaescu. Cu groază am asistat la spectacolul pe care televiziunile românești l-au prezentat, în goana după audiență. Acum, spunem și noi ca celebrul nea’ Iancu, pe principiul „Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”. Să existe curiozități cu privire la cauzele morții, înțeleg. Dar să se discute cu săptămânile despre decizia maestrului de a fi incinerat, scopul fiind, fără doar și poate, eventualii moștenitori nelegitimi, despre îmbrăcămintea soției și să existe dezbateri înflăcărate cu privire la soarta sufletului său, iar personaje cu o cultură și o imagine de joasă speță, ca Gigi Becali, să ofere verdicte de genul „Clar, nu mai primește mântuirea”, mi se pare josnic.  274258-nicolaescu-sergiu copy

Mădălina Manole nu mai e „fata cu părul de foc” 

Când spun acest lucru, nu mă refer nicidecum la dispariția ei, ci la faptul că, înainte ca televiziunile și ziarele să facă un spectacol macabru din moartea cântăreței, numele ei era asociat sintagmei „fata cu părul de foc” și, respectiv, imaginii aferente. Astăzi, dacă spui Mădălina Manole și închizi ochii, vezi ca-n aievea imaginea frumoasei cântărețe zăcând fără suflare pe gresia din baie, sau aceea a chipului palid, înconjurat de flori, din sicriul alb. La o simplă căutare pe Google a numelui cântăreței, sugestiile sunt: „Mădălina Manole mireasă”, „Mădălina Manole însărcinată” și „Mădălina Manole moartă imagini”. Așadar, nimic nu mai e un secret, iar oameni din toate colțurile lumii își pot seta aceste fotografii drept wallapaper, dacă îi fascinează. În aceste condiții, mai are rost oare întrebarea de ce a preferat Sergiu Nicolaescu incinerarea? Răspunsul e simplu, români. Pentru că am decăzut în asemenea hal încât chipurile ca de ceară ale oamenilor noștri de valoare, palizi și lipsiți de suflu ne interesează mai mult decât orice ar fi realizat în timpul vieții.1279207497madalina-manole-1024x914 copy

„Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”

Imediat după dispariția unei celebrități, există la noi două tendințe. În primele zile, ies la iveală toate aspectel,e firești de altfel, ale unei vieți omenești, cu mult exagerate însă, în stilul caracteristic nouă. Nu demult, moartea actorului Adrian Pintea a fost marcată de acuzații la adresa soției, procese îndelungate pentru averea actorului și declarații pur și simplu josnice, iar cazul său nu este unul singular. Odată cu dispariția oamenilor de pe scena publică românească, vectorii sunt mereu aceiași: cauze ale morții mereu incerte, moștenitori apăruți peste noapte, săli de judecată pline de așa zișii apropiați ai vedetei, care își revendică și ultimul bănuț, îndeaproape urmăriți de jurnaliștii avizi de scandal.

Cea de-a doua tendință apare după câteva săptămâni, când scandalurile se mai calmează și apele se mai domolesc, și anume obsesia românilor de a zidi adevărate statui în jurul personalităților dispărute. Exemplele în acest sens sunt numeroase. După ce ani de zile a fost blamat pentru intrarea în viața politică, iar calitatea versurilor sale a fost îndelung contestată, poeziile lui Adrian Păunescu au fost pe buzele tuturor imediat după moarte, ulterior intrând într-un con de umbră, din care nu se mai aude niciun răsunet. Este și cazul actorului Jean Constantin, după a cărui dispariție televiziunile s-au întrecut în a-i difuza filmele, însă al cărui mormânt zace acum în paragină, după cum arată mai multe surse online.

Cu fiecare mare actor, cântăreț sau personalitate literară care dispare, ne convingem tot mai mult că, la români, dar nu numai, valorile sunt recunoscute abia după ce ele devin părți ale eternității și chiar și atunci, recunoașterea rămâne doar atât timp cât evenimentul e „cald”. Chiar mai gravă e, însă, aviditatea românilor pentru imagini, dezbateri și controverse morbide pe care posturile de televiziune și ziarele, în goana pentru bani, le oferă, pătând imaginea unor oameni de valoare. Astfel, dincolo de dispariția lor fizică, ei mai dispar o dată, imaginea lor demnă și frumoasă fiind înlocuită fie de trupuri mutilate, fie de o autoritate morală acum pătată și distrusă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s