Din pasiune se nasc marile realizări

 O domnişoară micuţă, cu privirea blândă, obraji îmbujoraţi, zâmbet molipsitor şi o mare pasiune pentru pictură şi restaurare. Aşa o văd  majoritatea oamenilor pe Daniela Levai, o tânără din Timişoara, care şi-a luat la revedere de la oraşul natal, părinţi, prieteni şi colegi şi a venit la Sibiu cu un bagaj enorm de cunoştinţe, o medie de 10, un optimism debordant şi o încredere absolută în forţele proprii. Studentă în primul an la master la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, specializarea Restaurare Lemn Policrom din cadrul Universităţii Lucian Blaga, Daniela a fost cucerită de Sibiu din prima zi.

Pasiune din joacă

La cei 23 de ani, Daniela e pasionată de pictură şi de tot ce înseamnă restaurare. În şcoala generală, a început să picteze din joacă. Primele ei picturi au reprezentat  rochii multicolore cu imprimeuri florale. Talentul l-a moştenit de la mama ei, care la rându-i reuşeşte să creeze accesorii, de la broşe, până la cercei sau chiar inele. Daniela a oscilat multă vreme între pictură şi design, dar a pus pe primul loc pictura, reuşind astfel să facă primii paşi spre o carieră.  În plus, tânăra realiza portretele colegilor de clasă, iar ei o încurajau să urmeze un liceu de arhitectură. „Eu pictez dintotdeauna, de când mă ştiu. Mă încurajau colegii în generală şi îmi spuneau că sunt bună. La un moment dat, le făceam eu desenele, chiar şi portretele. Era o plăcere. Odată, la ora de desen, i-am făcut un desen unei colege, iar profa i-a dat 10. Când am mers eu cu desenele mi-a pus 9. Cred că avea ceva cu mine”, spune Daniela.  Şi-a ascultat colegii şi părinţii şi s-a înscris la Colegiul Tehnic Ion Mincu din Timişoara, unde a studiat îndeaproape tot ceea ce înseamnă design şi arhitectură.

Între pictură şi design

După terminarea liceului, Daniela s-a îndreptat către Facultatea de Arte Plastice şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, unde a studiat despre conservarea şi restaurarea lemnului policrom şi a început să ia şi mai tare în serios pictura, lăsând partea de design pe planul secund. De la desenele care-i acoperă pereţii din cameră, Daniela a început să picteze şi icoane, atât pe lemn, cât şi pe sticlă.  Toată dăruirea şi pasiunea ei se văd în chipurile sfinţilor pe care-i pictează cu drag, fiind cel mai aproape de Sfântul Gheorghe şi Sfântul Nicolae. “Îmi place ideea de a restaura o operă de artă. La facultate am învăţat cum să fac asta, iar când am învăţat tehnica, am început să pictez şi eu şi, implicit, să le apreciez mult mai mult. Am văzut cât e de greu să pictezi icoane”, afirmă Daniela. O parte dintre  icoanele Danielei încântă ochii iubitorilor de artă şi frumos prin mai multe expoziţii din Timişoara, iar cealaltă parte sunt păstrate acasă. “Icoanele pictate de mine au fost prin expoziţii. Am şi acasă unele, iar altele le-am donat.”

“Am un stil aparte. Mă regăsesc în anii ’20 şi ‘50”

Pe lângă faptul că pictează şi îşi concepe propriile haine, Daniela mai are o pasiune, cea pentru lucrurile realizate hand made.  Îi place să-şi creeze propriile accesorii, pe care nu le-ar găsi în magazine. Reuşeste să transforme o bluză simplă într-una vintage. Până şi pantofii sunt modificaţi după bunul plac. Le adaugă accesorii şi imprimeuri, iar ideile nu se opresc aici. Tânăra are zeci de perechi de cercei realizaţi cu felurile biluţe şi materiale colorate. Toate acestea îi definesc stilul vestimentar, care se află undeva între vintage şi clasic. “Îmi plăcea un anumit stil, dar nu reuşeam să mă regăsesc cu adevărat nicăieri şi atunci am început să improvizez. Stilul pe care îl abordez eu e un fel de combinaţie între vintage şi clasic şi variază între anii ’20 şi ’50”, spune Daniela.

Un nou început, la Sibiu

Pentru că o etapă importantă din viaţa ei s-a încheiat la Timişoara, Daniela a ales Sibiul pentru a-şi continua studiile în acest domeniu. Cu încredere  a  venit, s-a înscris la master, i-a plăcut ce a văzut şi de mai bine de o lună se bucură de tot ce-i oferă oraşul culturii. Căminul studenţesc a devenit noua casă, lucru care-i place, pentru că ea nu ştia cum e să fii student trăind într-un cămin sau în chirie. “La Timişoara n-am fost nevoită să locuiesc la cămin sau în chirie, pentru că eram acasă. Acum, lucrurile stau cu totul altfel, dar îmi place noul stil de viaţă, îmi prieşte. E alt mediu, alt stil de viaţă, totul s-a schimbat.” În plus, Daniela este foarte mulţumită de facultate, de cursuri şi de profesori. “Mă bucur că am făcut această alegere. Am posibilitatea să lucrez cu oameni noi, specialişti în domeniu, iar lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost facultatea cu tot ce deţine ea. Laboratoarele sunt dotate cu aparatură bună, cu tot ce trebuie pentru ca să-ţi poţi face munca cum trebuie.” Daniela este optimistă şi curajoasă. Pasiunea şi dorinţa pentru restaurare i-au adus şi locul de muncă mult visat, iar acesta e doar începutul unui nou capitol din viaţa tinerei artiste din Timişoara.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s