Ruine ale prezentului

Fabrici transformate în ruine, sărăcie şi o industrie despre care putem vorbi doar la timpul trecut. Acestea sunt coordonatele care definesc astăzi localitatea Copşa Mică din judeţul Sibiu, oraşul care a avut reputația de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobâl.

DSCF4246

Emisiile de negru de fum care proveneau de la două fabrici din zonă : Sometra şi Carbosin, au lăsat urme de cenușă pe case, copaci şi animale. Aceste urme sunt vizibile și astăzi.

DSCF4280

O altă sursă de poluare, mai puţin vizibilă, dar mult mai serioasă din punctul de vedere al impactului asupra sănătății localnicilor au fost  emisiile de la topitorie, care au contribuit la incidența ridicată a cancerului pulmonar și al impotenței, precum și o speranță de viață cu nouă ani mai mică decât media națională.

Autorităţile locale din fostul  oraş industrial, Copşa Mică, depun eforturi pentru a demola fostele fabrici, care au transformat viaţa locuitorilor într-un coşmar.

DSCF4252

 Foto: Natalia Jian

Publicitate

O amintire dulce

 Ea este persoana dragă, cu batista de mărunțiș în dosul șorțului, cu o cană de lapte pe plită și cu mirosul de pâine din vatră. El este omul cu voce caldă, care te mângâia pe creștet atunci când dormeai. Bunicii, acei oameni blânzi și calzi, care nu refuzau niciun capriciu de-al nostru. Erau singurii care ne iertau orice poznă – ieri, o poveste reală, astăzi, un vis de câteva secunde…

Unde-i copilăria? Unde sunt ei, oamenii cu sufletul curat și cu atâta dragoste de dăruit?! 

O amintire dulce

Pe-atunci erau vacanțe măsurate în zâmbete, în jocuri și minuni puerile, în zile fără noțiuni de timp. Este perioada în care viața ni se părea o glumă fără sfârșit: copilăria. Este un cuvânt atât de profund și cu atâtea înțelesuri! Perioada în care ziua și noaptea erau cuprinse într-o singură clipă.   Ce-i copilăria pentru noi azi? O amintire dulce…

Povestea din spatele cortinei

„Sunt un băiat simplu, dintr-un orășel simpatic de lângă Brașov.” Se numește Adrian Grigoraș și este cel mai tânăr actor al companiei de teatru Become. Un băiat visător, capabil să facă orice pentru a-și îndeplini visul, indiferent de constrângerile societății. A luptat cu prejudecățile oamenilor și cu propriile îndoieli, dar dorința de a face artă a fost mai puternică decât orice obstacol apărut în cale.

Adrian Grigoraș

Înalt, șaten și cu ochi albaștri, puțin timid, dar foarte expresiv prin gesturile sale, Adrian Grigoraș încearcă întotdeauna să fie diferit de ceilalți de vârsta lui. Cu mult curaj și puțin ajutor, a reușit să iasă din tiparul tânărului neînțeles de azi și a făcut pasul spre a-și îndeplini visul. Drumul nu a fost ușor, dar întotdeauna a luptat pentru ceea ce și-a dorit cu adevărat, pentru ceea ce l-a definit ca om.

„Este foarte greu să-ți urmezi un vis în societatea de azi. Îi sfătuiesc pe tineri să iasă din conceptul ăla de a termina o facultate pentru a-și lua un job, pentru că nu de-aia trăim. Trebuie să te gândesti la ce-ți place cu adevărat să faci. Da, într-adevăr, trebuie să ții cont de viitorul tău, dar dacă ai o pasiune, măcar o poți combina cu ceva care îți aduce un venit. Niciodată să nu renunți. Este premisa pe care am mers mereu”, mărturisește tânărul actor.

„Mă gândeam că n-o să reușesc niciodată!”   

În ceea ce privește meseria de actor, Adrian nu a fost niciodată mai sigur că acesta este viitorul lui, în ciuda părerilor contrare pe care le auzea în jur. A încercat să nu intre în panică și să aibă încredere în forțele proprii. El recunoaște, cu sinceritate, că au fost și momente în care a vrut să renunțe, mai ales în primul an de facultate, când a luat contact cu lumea teatrală.

Era  nevoie de-o schimbare radicală. Teatrul solicita o voință puternică și multă muncă pentru a ajunge sus, iar tânărul actor a fost cuprins de teama că nu ar putea face față. A avut noroc, a fost momentul care i-a decis viitorul și cineva i-a îndrumat pașii spre reușită.

„Colegii și fratele meu, care e actor, m-au ajutat foarte mult să merg mai departe și nu am mai raționat atunci, că dacă o făceam, cedam. Am închis ochii și m-am lăsat dus de instinct”. Știam că am în spate oameni care să mă susțină: colegi, frate, profesori…”

După absolvire, a luat ființă Compania de Teatru BECOME cu sediul în Centrul de Tineret, Sibiu. Condusă de fratele său, Cătălin Grigoraș, organizația promovează tinere talente și încurajează valorile culturale în rândul tinerilor. Atunci, Adrian nu a mai stat pe gânduri și s-a înscris la activitățile din cadrul centrului, locație unde, astăzi, își joacă spectacolele și, pentru el, este mediul în care imaginația devine artă.

„ Pentru mine, scena bate viața”

Deși, aparent timid în viața reală, în cea artistică, devine cu totul alt om. Cu dezinvoltură și libertate în exprimare, intră rapid în rolul oricărui personaj. El a învățat să lase dincolo de cortină, orice aspect legat de viața cotidiană.

Pentru el, teatrul este parte din viață, dacă nu, chiar viața întreagă dăruită visului său. Este o trăire intensă, fără limite și prejudecăți, o libertate deplină, departe de constrângerile societății și riscurile ei.

Când biletele nu se vând, iar banii nu ajung…

În ce condiții trăiește tânărul actor din România? La această întrebare, Adrian oftează adânc. Oricine ar face asta, dar când știi că munca ta depășește orice putere omenească, ai vrea să ai și o răsplată pe măsură. În țara noastră, acest lucru nu este posibil. Atunci, tânărului nostru artist, îi rămâne o singură posibilitate: se angajează ca barman într-un club de noapte.

„Colegii mei din teatru primesc 500 de lei pe lună, 600 dacă au noroc. Nu se poate trăi! Eu îmi mai petrec timpul liber încercând să fac clownerii pentru copii, la diferite petreceri private. Mulți dintre colegii mei, lucrează și în teatru, dar și ca barman. Foarte mulți se duc pe zi la cursuri, iar dupa-amiză, pleacă la lucru în bar, e greu…”

„Cand am jucat personajul ala am simțit că zbor”

De multe ori, popularitatea înseamnă mai mult decât niște felicitări după spectacol sau o strângere de mână, ca și cum ai spune: pe tine te cunosc de undeva. Popularitatea vine de unde nu te aștepți și se măsoară în lucruri mărunte spuse din suflet.

 <Am jucat la un moment dat un personaj pentru copii care se numea Adi și venea de la  Școala Specială. Cand am jucat personajul ăla, am simțit că zbor, că fac ce vreau, când toată lumea aplauda, râdeau 200-300 de oameni la scenă deschisă. Mai târziu, mergeam pe stradă, iar un copil îi spune mamei sale: „Mami, uite-l pe Adi de la Școala Specială!”, atunci am simțit și eu ce-i aia popularitate. >

„Am încredere în tinerii de azi…”

Adrian se bucură atunci când, în fața lui, sunt tineri ca el pasionați de cultură, dar numărul lor nu este atât de mare pe cât și-ar dori. Cu toate acestea, el își continuă activitatea cu aceeași dăruire și speră la un viitor mai bun pentru teatrul românesc și, în general, pentru cultură.

„Eu zic că gradul de cultură în rândul tinerilor stagnează sau are mici tendințe de urcare, dar foarte mici. Vin și tineri, dar poate nu în raportul în care ar trebui. Așteptăm mult mai mulți tineri la teatru, mai ales că toate spectacolele noastre li se adresează. Majoritatea sunt spectacole comice și cu un dram de tragedie, prin care reușim să punem publicul pe gânduri, pentru că teatrul, până la urmă, este parte din viață.”

Visul tău înseamnă renunțare la o viață normală

Actorul este foarte mulțumit de meseria lui, dar, ca orice artist, are și momente în care simte nevoia unei vieți normale: acea libertate a unui om care face ce vrea și când vrea, fără să fie limitat de timp. Teatrul nu-l împiedică să iasă în oraș cu prietenii, când simte nevoia, dar o viață artistică înseamnă un mare sacrificiu.

„Eu cred că nu este renunțare la o viață normală, ci alegerea unei vieți speciale. Ăsta-i cel mai mare hop pentru un tânăr. Eu mă aflu printre cei care au rezistat și iată-mă acum aici, muncind la visul meu, mai mult ca oricând.”

 

Doi bărbaţi au simulat durerile groaznice asociate naşterii, pentru a înţelege prin ce trec femeile

Dennis Storm şi Valerio Zeno, gazdele unei emisiuni olandeze intitulate „Cobaii”, sunt renumiţi pentru controversele iscate de proiectele lor. În 2011, cei doi temerari au scăpat ca prin urechile acului de un proces după ce au mâncat bucăţi din trupurile lor în direct, la televizor. Acum, cei doi au revenit cu un proiect inedit: în cadrul emisiunii difuzate pe 14 ianuarie, Storm şi Zeno au fost voluntari într-un experiment ce simula durerile asociate naşterii pe care le cunosc majoritatea mamelor din lume.

Doi bărbaţi au simulat durerile groaznice asociate naşterii, pentru a înţelege prin ce trec femeile (VIDEO)

Sursa foto: Descoperă.ro

Pentru a înţelege ceea ce a fost supranumit „cea mai cumplită durere din lume”, cei doi prezentatori au acceptat să le fie aplicaţi câţiva electrozi pe abdomen, astfel încât să aibă experienţa contracţiilor.

Deşi cei doi păreau amuzaţi la începutul experimentului, la scurt timp după ce acesta a debutat, durerea cumplită i-a făcut să strângă din dinţi, pernele din jurul lor şi chiar unul pe celălalt. Experimentul a durat doar 10 minute, fiind mult mai scurt decât experienţa reală prin care trec femeile. De asemenea, cei doi nu au trecut prin actul final al naşterii (ce pare imposibil de simulat, cel puţin în prezent).

Cu toate acestea, prezentatorii au declarat că experienţa a fost o veritabilă „tortură”, unul dintre ei afirmând că nu crede că ar fi o idee bună ca soţia lui să treacă prin aceeaşi durere.

http://www.youtube.com/watch?v=ZlsPXpR2ORU&feature=player_embedded#!

Sursa: Descopera.ro

Scurtmetrajele prind viață

Cele mai amuzante comedii și cele mai emoționante drame scurte ale anului vin la Sibiu, prin „Best of ShortsUP 2012”, vineri, 25 ianuarie, ora 20, la Teatru Gong.

Noaptea Lungă a Filmelor Scurte. Asta înseamnă câteva mii de cinefili antrenați pentru maratonul filmelor premiate peste an, ce se vor bucura de scurtmetraje valoroase și de o atmosferă unică. Fiecare concept ShortsUP va însemna, în acest sens, o nouă poveste.

Misiunea ShortsUP este aceea de a creşte vizibilitatea scurtmetrajelor şi, pe termen lung, valoarea acestora. Ideea porneşte de la o constatare simplă: scurtmetrajele, chiar şi cele aclamate şi premiate internaţional, pot fi văzute doar de un public restrâns, de obicei în festivaluri de film ce au loc o dată pe an. ShortsUP a reinventat, de-a lungul anilor, felul în care publicul interacţionează cu filmele de scurtmetraj.

Astfel că, cei care vor să pătrundă într-o atmosferă a poveștilor, își pot achiziționa bilete de la intrarea sălii de spectacol, înainte de începerea evenimentului, la prețul de 10 de lei.

Se caută viitoarea mamă a unui neanderthalian

Sună mai curând a SF şi, totuşi, este un scenariu cât se poate de real: un genetician american crede că ar putea readuce la viaţă, prin clonare, această specie umană dispărută şi caută o mamă-surogat care să dea naştere puiului de om de Neanderthal.

Profesorul George Church de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard consideră că ar putea reconstrui ADN-ul omului de Neanderthal şi sa readucă, astfel, la viaţă specia care a dispărut în urmă cu cca. 33.000 de ani.

Planul ambiţios al profesorului Church presupune utilizarea unui voluntar uman: o femeie căreia să i se implanteze un embrion căruia i s-ar injecta ADN neanderthalian, urmând ca femeia să dea naştere copilului astfel „conceput”. Acesta ar fi, de fapt, un hibrid  de Homo sapiens şi Homo neanderthalensis, dar, crede geneticianul, cu trăsături mai accentuat neanderthaliene decât de om modern.

Proiectul presupune mai multe etape:

  • crearea, în mod artificial, a ADN-ului neanderthalian pe baza genomului secvenţiat pornind de la fosile
  • injectarea acestui ADN în celule stem
  • celulele stem vor fi combinate cu celulele unui embrion uman aflat în primele stadii de dezvoltare. Se crede că celulele stem vor ghida dezvoltarea embrionului hibrid spre formarea unei fiinţe umane mai degrabă de tip neanderthalian decât  de tipul Homo sapiens.
  • după ce va fi crescut în laborator timp de câteva zile, embrionul „neo-Neanderthal” va fi implantat în uterul unei mame-surogat voluntară. După o perioadă de cca. 9 luni, femeia respectivă ar urma să aducă pe lume bebeluşul parţial neanderthalian.

Prof. George Church, în vârstă de 58 de ani, este unul dintre cei mai buni geneticieni din lume şi un pionier în domeniul biologiei sintetice. El a contribuit la iniţierea Proiectului Genomului Uman care a secvenţiat ADN-ul speciei noastre, stimulând considerabil progresele geneticii.

Prof. George Church la o conferinţă TED.

Sursa foto: Descoperă.ro

Specialistul afirmă că oamenii de Neanderthal nu erau în niciun caz brutele necioplite pe care şi le imaginează mulţi, ci erau fiinţe foarte inteligente: foloseau unelte, iar creierele lor aveau aproximativ aceeaşi dimensiune cu cele ale oamenilor moderni.

El este de părere că proiectul ar putea fi de folos omenirii, aducând la viaţă o fiinţă care ar putea gândi diferit de noi, poate într-un mod care s-ar dovedi util în eventualitatea unei calamităţi precum o epidemie globală sau un dezastru natural la scară planetară.

Se caută „o femeie cu simţul aventurii” pentru a deveni mama unui neanderthalian

Reconstituire a unui neanderthalian, expusă la Muzeul Neanderthal din Mettman, Germania

Însă, chiar dacă ar veni pe lume o fiinţă umană cu caracteristicile omului de Neanderthal, acesteia i-ar putea lipsi imunitatea necesară pentru a supravieţui sau ar putea prezenta malformaţii ca urmare a procesului prin care a fost creată.

Se mai pune şi problema modului în care un astfel de om s-ar adapta la lumea de azi: înfăţişarea sa diferită de a omului modern l-ar putea pune în situaţia de a fi dispreţuit, batjocorit, poate temut, în orice caz discriminat, iar această eventualitate ridică o problemă de ordin etic.

Sursa: Descopera.ro

Noul Codul Rutier al României

Permis pentru ATV-uri şi scutere, amenzi contravenţionale pentru bicicliști care nu se deplasează pe piste speciale și un duplicat al permisului, util în caz de furt, pierdere sau deteriorate a acestuia, sunt doar câteva dintre prevederile noului Cod Rutier al României, intrat în vigoare la 19 ianuarie 2013.

                 Sursa foto: http://www.gandul.info

Odată cu schimbarea Codului Rutier, noile premise de conducere vor avea forma unui card de credit din plastic şi vor fi inscripţionate cu simbolurile naţionale. Această măsură a fost luată pentru a ameliora libera circulaţie, a combate fraudă şi a îmbunătăţi siguranţa rutieră pe întreg teritoriul UE.

„Poliţia rutieră din Europa trebuie să recunoască în prezent peste 100 de tipuri diferite de permise de conducere din hârtie şi plastic. Fotografiile de identitate pot fi depăşite, categoriile pentru care conducătorul auto are permis pot fi neclare, iar documentul poate fi uşor de falsificat. Permisele de conducere contrafăcute reprezintă o invitaţie la crimă, motiv pentru care avem nevoie de permise care sunt uşor de citit, uşor de înţeles şi foarte greu de falsificat”, a declarat, pentru Mediafax, vicepreşedintele Comisiei Europene, Siim Kallas.

Examinarea medicală obligatorie

Persoanele care deţin, deja, un permis de conducere în format vechi, nu vor avea de suferit din cauza acestor schimbări. Documentele lor vor fi înlocuite în momentul reînnoirii  sau până în 2033.

Potrivit noului Cod Rutier, conducătorii de motociclete şi automobile trebuie să-şi reînnoiască permisele o dată la 10-15 ani, iar coducătorii de camioane şi autobuze din cinci în cinci ani.

La fiecare reînnoire a permisului auto, examinarea medicală va fi obligatorie.

Scuterele, mopedele şi ATV-urile, conduse numai cu permis

O altă prevedere, care a intrat în vigoare odată cu noul Cod Rutier, arată ca scuterele, mopedele şi ATV-urile vor fi considerate autovehicule şi nu vor mai putea fi conduse fără permis.

Examenul de obţinere a permisului pentru aceste categorii poate fi susţinut de la vârsta de 16 ani, iar proba practică va consta într-un test de îndemânare susţinut în poligon.

Experienţă şi vârstă mai ridicată  pentru conducerea unor autovehicule

Obţinerea permisului pentru motocicletele mai puternice va necesita o experienţă de cel puţin doi ani de conducere, iar persoanele vor trebui să aibă 20, respectiv 24 de ani, în funcţie de puterea maximă a motocicletei.

În ceea ce priveşte camioanele, vârsta minimă pentru conducerea acestora va fi de 21 de ani şi nu de 18, ca în prezent.

 

Jack Reacher. Un glonţ la ţintă

Sibienii vor putea vedea la Cinema Arta din Sibiu, în perioada 18-24 ianuarie, thriller-ul ,,Jack Reacher’’ în regia lui Christopher McQuarrie, avându-l ca personaj principal pe Tom Cruise. Filmul va rula în cinematograf de luni până duminică, iar preţul unui bilet va fi de 12 respectiv 10 lei.

,,Jack Reacher. Un glonţ la tintă’’ este genul de film, care te poate destinde, la sfârşitul unei zile aglomerate. Filmul are aproximativ două ore, timp în care treci de la intriga poliţistă, la film de acţiune şi thriller.

Pe lângă Tom Cruise, din distribuţie mai fac parte Rosamund Pike, Richard Jenkins, Werner Herzog, David Oyelowo şi Robert Duvall.

Subiectul filmului

Într-un orăşel liniştit, cinci persoane sunt asasinate în miezul zilei, iar toate dovezile îl incrimiează pe fostul militar James Barr. Poliţiştii îi oferă şansa să aleagă între a-şi recunoaşte fapta, fiind astfel, închis şi a se împotrivi, riscând să ajungă pe scaunul electric.

Barr alege să fie căutat de Jack Reacher, interpretat de Tom Cruise, un alt fost militar, care are toate aptitudinile necesare de a descoperi adevărul, oricât de ar fi de ascuns. Deşi, Reacher e convins că suspectul este şi vinovatul, îşi schimba părerea după ce intră în contact cu avocata acestuia, Helen Rodin, care aduce tot felul de dovezi ale nevinovăţiei sale.

De la roman, la film

Personajul principal a 17 romane apărute anual între 1997 şi 2012, Jack Reacher este creația scriitorului britanic Lee Child, iar filmul reprezintă  o ecranizare  a unuia dintre aceste romane, și anume, One Shot (2005).

Dacă va avea succes, există şanse mari ca filmul să aibă parte si de continuări.

Cristi Pustai, de la catedră la lupta pentru titlu

Când a început Cristi Pustai să fie antrenor de fotbal? Când au început oamenii să îl privească aşa? Nu ştiu, nu am văzut nici un moment crucial în scurta carieră de antrenor al Medieşeanului. Probabil că din cauza asta este un caz special, un caz care în România este o minune dar care arată că totuşi în fotbalul nostru poate există şi normalitate. Longevitatea lui Cristi Pustai pe banca gaziştilor arată normalitatea în fotbalul românesc precum o oază în deşert. Şase ani s-au scurs de când Matematicianul a preluat formaţia de pe malul Târnăvei Mari, şase ani în care acesta a încercat să devină antrenor iar pe alocuri i-a reuşit asta.

Totuşi, dacă ţinem cont că echipa nu a obţinut rezultate notabile decât o calificare în preliminarile Europa League, unde a surprins prin prestaţie şi rezultate şi clasarea pe locul şase graţie ajutorului venit de la FRF prin retrogradarea Timişoarei, am spune că Pustai nu e demn de lacrimile suporterilor la despărţire. Ar mai fi sclipirile unor jucători care au stârnit interesul echipelor care se bat la titlu regulat. Dar nu trebuie uitat că pretenţiile au fost şi ele pe măsura rezultatelor, satisfăcătoare. Investiţiile aveau prostul obicei să dea cu minus, iar conducerea avea pretenţia ca matematicianul să rezolve ecuaţia unui sezon în care calculele nu le-au ieşit nici echipelor ce aveau multe cifre în numărul ce indică bugetul.

Site-urile de socializare sunt împânzite zilele astea cu mesaje în care cei mai respectoşi fani îi mulţumesc antrenorului pentru ceea ce a făcut din echipa Mediaşului, iar cei mai indrazneti îi reproşează că “nu se lasă echipa la greu”. Dacă antrenorul ar fi ţinut cont de acest ultim moft, probabil că nu ar fi plecat de la echipă decât cu dricul.

Cine s-ar fi gândit în 2006 că va rezista pe banca echipei până acum? Nimeni, absolut nimeni. Iar dacă cariera lui s-a evidenţiat prin longevitate, nu nivelul de pregătire al echipei a fost singurul motiv. Caracterul unui om care şi-a câştigat respectul fără a încerca să îl impună a contat mult. Nu vreau să îmi imaginez ce atmosferă pluteşte în aceste zile în vestiarul echipei, deşi în cap îmi revin momentele care le-am trăit noi, elevii Şcolii Naţionale de Gaz în 2006, când profesorul nostru de matematică renunţa la cariera de profesor şi prelua echipa de fotbal din oraş. Eram doar nişte puştani de clasa a 10-a, care nu iubeam matematica, dar îl veneram pe cel ce încerca să ne-o toarne în cap. A fost singurul profesor pe care l-am vrut înapoi, sperând că experienţa lui în tainele antrenoriatului să dea greş şi să se întoarcă la catedră. Dar timpul a trecut şi profesorul nu s-a întors, a rămas pe banca echipei făcându-ne mândri de el. Acum ştim că ne-a lăsat pentru un scop mai important, din noi nu avea nici o şansă să scoată matematicieni, dar din acei băieţi ce loveau mingea în liga a doua a făcut fotbalişti.

A preluat o echipă de liga a doua, a promovat-o în liga 1 şi a rezistat în focul acestei lupte până acum. A avut şi norocul de partea lui, reuşind să rămână în prima ligă pe fondul retrogradării clubului FC Argeş şi să joace în Cupele Europene datorită retrogradării echipei FC Timişoara. Probabil că matematicianul a făcut calculele introducând în ecuaţie variaţia „norocul”.

Suporterii ar trebui să îi mulţumească pentru ceea ce a făcut, iar el, Cristi Pustai, ar trebui să fie recunoscător Mediaşului că i-a dat şansa să devină antrenor.

Image

Sursa Foto: Medias News

Schimbă prefixul pe Teatrul Viselor

Ryan Giggs, jucătorul-emblemă al celor de la Manchester United, și-a prelungit contractul cu gruparea de pe „Old Trafford” pentru încă un an.

Galezul va împlini, în noiembrie, 40 de ani și și-a dat acordul de a mai petrece încă un sezon la Manchester United, echipă pentru care a bifat mai mult de 600 de meciuri și pentru care a înscris peste 100 de goluri. Va fi a 24-a ediție a Premier League pe care Giggs o va petrece în tricoul “Diavolilor Roșii”.

Mijlocașul stânga a avut o evoluție impresionantă în meciul contend pentru FA Cup, disputat pe 16 ianuarie 2013  în compania celor de la West Ham United, câștigat de Manchester United cu scorul de 1-0 (gol Wayne Rooney).

Sir Alex Ferguson, managerulor “diavolilor” declara la sfârșitul partidei: “Va mai juca înca un an. Nu arată niciun semn de oboseală sau slăbiciune în jocul său,  încă are o calitate fantastică. Pasiunea lui pentru fotbal nu s-a stins şi totodată este un caracter incredibil”.